Ce sa mai vorbim atat!!! Chiar suntem o echipa >:D<…Sa urmarim…
Vlad intarzie ca de obicei sa dea un raspuns. Uimitor, dar el este cel care se afiseaza ultimul de fiecare data! Sa nu privim totusi situatia atat de pesimist, pentru ca merge totusi pe principiul “mai bine mai tarziu decat niciodata”. Hai sa spunem ca ii place doar sa fie independent si sa coabiteze cu ceilalti dupa propriile reguli. Faptul ca are o imaginatie care abunda de cadre nemaiintalnite pana acum, compenseaza aparenta lipsita de orice picur de responsabilitate. Este un personaj lipsit de bariere in sfera gandirii ceea ce ajuta foarte mult echipa. Critica permanenta la adresa sistemului de conceptii ne ajuta sa reflectam inca o data asupra problemei si sa intelegem ca ar putea fi vazuta si din alta perspectiva. Partea proasta ar fi ca de multe ori el isi imagineaza cu totul altceva decat am inteles noi si am incercat sa ne reprezentam.
Sfat: Fa-ne te rog o schita pentru ca vorba: “Ce ai vrea, sa iti desenez?” s-ar putea transforma din sarcasm in solutie.
Ce imi place la baieti este ca ei, in cele mai obisnuite cazuri, nu oscileaza intre mai multe personalitati. Stii de unde sa ii iei si unde sa ii pui. Numai noi membrele sexului frumos adoram sa ne complicam existenta. Dar acesta poate fi un avantaj, ca nu degeaba suntem experte intr-ale comunicarii! Bogdan se concentreaza, mai presus de toate, sa ne demonstreze ca el este un “barbat” adevarat. Ce atata de “3XMuiere”…Barbatu’ e facut sa conduca, sa se impuna, sa hraneasca gurile incapabililor si sa tina intregul univers pe brate ca un adevarat Atlas ce se gaseste. 1+1 fac 2 si nimeni nu poate contrazice acest lucru ca doar poate fi demostrat cu cele mai palpabile instrumente. Latura sa extrem de masculin ne ajuta sa fim concreti, concisi si rigurosi, dar mai presus de toate sa ne ferim de a ne da in barci cu idealismul. Uneori face exces de zel pana intr-acolo incat pare un “ciutan rasfatat”, dar are sa-si revina “pe experienta ce trece”.
Nu este nici pe departe un Führer, ci simpla ei prezenta impune respect, ordine si exigenta. Cora cand petrece petrece, cand rade rade si cand munceste “apăi” munceste de-adevaratelea. Nu cere nimic mai mult decat sa stii ce vrei si sa iti duci sarcina pana la capat pentru ca asa se cuvine. Este un real lider si asta fara sa fi zis vreodata. Mai mare dragul sa o privesti cand ia laptopul in brate si incepe sa isi butoneze ideile.
Cand auzi: “ideea asta e foarte buna” - spus cat se poate de sincer - poti sa ai certitudinea ca asa este si sa te umfli in pene pana explodezi de mandrie. Da pe-afara de franchete, dar asta numai pentru ca iubeste calitatea muncii noastre si doreste ca rezultatele ei sa devina marci inregistrate. Cu tot cu harnasamentul sobrietatii, rade cu pofta la glumele noastre de “ne-aristotelici”(cei care stau pe muchie de cutit sa nu cada in prapastia excesului).
In concluzie: Unde dragoste nu e nimic nu e!(dragoste de oameni , de munca, de viata)
Love me, feed me, never leave me! Este deviza unui mic pisoi neajutorat. Insa trebuie sa citim mai bine printre randuri sa vedem ca nu e chiar asa. Pisoiul chiar isi urmareste obiectivele si ajunge sa le indeplineasca oricare ar fi sacrificiile. Nico este imuna la critici, observatii, cicareli pentru ca nu regreta niciodata ceea ce a facut si ce face, asta pentru ca mai importante sunt scopurile decat mijloacele.
Este o adevarata “comunicatoare”: cea mai sociabila dintre toti, lipsita de inhibitii, stie cum sa jongleze cu slovele ca sa te aduca exact acolo unde isi doreste. I-o fi placand sa fie tinuta numai in puf si sa para ca doarme si leneveste toata ziua, dar numai PARE. Strategiile de comunicare sunt multe si diversificate pentru ca fiecare dintre noi are “propriul limbaj”. Intotdeauna cu un stil original, ea miroase, aude si pipaie ideile. Intotdeauna va exista ceva senzual in fiecare dintre perspective, ceva care va conferi unicitate si atractie.
Mie da-mi un BRAVO si mai fac! Ce-i mai minunat si mai minunat decat sa te joci cand muncesti si sa munceti cand te joci! Mai o gluma buna plina de “subtilitate pe fata”, mai un pahar cu suc, o saratea, o atentie, o maslina ca doar trebuie sa scarpinam intre coarne Ideile ca sa iasa la suprafata. Imi place sa supraveghez lumea care munceste cu spor si asuda de atata efort al cugetarii. Mai vrei o perna, o patura? (ca doar Ideea trebuie sa se simta cat mai confortabil ca sa fie constienta ca e de vita nobila). Cand vad ca Ideea incepe sa exagereze cu delasarea si sa se imbete cu divagarea pun piciorul ferm in prag si zic: “Gata, ca nu actionezi din datorie, ci numai din inclinatie”.
Dar cel mai placut moment e trasul concluziilor. Cand petrecerea se sparge si Ideile se mai tarasc spre iesire, dar nici o sansa sa se mai faca remarcate, e cel mai placut sentiment - spaland un pahar, o farfurie, o cana si o lingurita - sa pui puzzle-ul cap la cap. E timpul montajului. Imaginile se reiau la nesfarsit pana dau pelicula perfecta a rodului muncii noastre. Avanpremiera are loc la granita dintre vis si realitate, cand capul isi continua iminent calea spre perna.
FIN
Sper ca ati savurat momentul si va mai asteptam pe la noi!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu